Am plecat din tara la doi prieteni, peste ocean si cum ajunsei eu prin iulie m-am lovit de obiceiurile si traditiile dupa aici. Prietenii mei (stiu ca este o expresie mare care nu se mai foloseste dupa o anumita varsta -se transforma in cunostinte insa eu chiar am asa ceva )…asadar prietenii mei isi facuse planurile deja sa plece intr-o mini vacanta ca tot pica ziua asta a recunostintei in ultima joi din noiembrie. Au timp berechet ca-n general e liber pana luni. Thanksgiving cum ii spun americanii este o sarbatoare care isi are originile undeva prin 1621 unde se pare ca s-a celebrat prima data in Plymouth astazi Massachusetts mai exista o varianta cu Virginia pe la 1565 insa daca nici ei nu stiu foarte bine si noi ne oprim aici. La noi la romani s-ar identifica cu sarbatoarea recoltei ceea ce si este de fapt, se mananca curcan,placinta de dovleac,cartofii facuti piure cu dulceata de coarne si topicusul de la curcan… pe aici ii spune Gravy . Acum revenind la povestea noastra se face ca-n ziua aceasta nu se munceste si se considera ca fiind una din sarbatorile americane traditionale. Acum zece ani ma intorceam la casa mea de emigrant ce avea un miros de vechi si soareci pe o ploaie mocaneasca si rece. Lucrasem pana seara, si-asa acasa nu era nimeni . Nu plecasem si eu in acea vacanta pentru ca intr-un fel nu trecusem preselectia grupului elitist in care prietenii mei erau integrati adanc, asadar eram singur doar eu si soarecii. Trecuse deja de opt seara si loc de planuri parca nu mai exista asa ca grabeam cat puteam sa ajung acasa cat mai putin ud. La un semafor in timp ce asteptam imi suna telefonul. In gand imi spuneam ca poate vreunul din prieteni se gandeste la mine si vrea sa vorbim si raspund fara sa ma uit pe afisajul telefonului.
-Alo ?
- Bai tu ce faci de Thanksgiving? Vocea de la capatul celelalt avea o intrebare .
Era D …. un amic ce abia il cunoscusem, de loc din Suceava . Asa doi romani ce nu aveau nici sase luni in Chicago se gasira in noaptea aia rece si ploioasa sa se intrebe ce vor face de Thanksgiving. Raspunsul meu a fost sec si un pic baiguit :
-Nimic ce dracu sa fac …o sa ma duc fac un dus fierbinte si ma culc.
-Eeee nu? Cum se poate, zice amicul, vin si te iau si facem ceva !
Am mers amandoi in sigurul magazin ce functiona in ziua aceea si care nu era departe de unde locuiam. Curcan nu mai aveau, se terminase tot de pe la pranz in schimb aveau pui la rotisor 
si luam doi, unul pentru mine altul pentru el. Apoi in alt raft gasim ceva bere germana si luam si bere si iesim amandoi din nou prin ploaie cu gandul sa ajungem mai repede la mine. Am stat si am mancat acel pui la rotisor si o noapte intreaga am povestit de acasa(Romania) . El de prin Suceava iar eu de prin Targoviste . Vrute si nevrute ,apoi spre dimineata am plecat eu spre dormitor iar el spre canapeaua din sufragerie. Asa am petrecut primul meu Thanksgiving in America. In anii ce au urmat au fost zile ale recunostintei mult mai festive, cu oaspeti sau am fost invitat in casele prietenilor americani insa pentru mine adanc scris in inima mea ramane acel prim Thanksgiving, asa cum a fost el un fel de kitch romanesc la ceas de taina cu un amic. Pofta asta de a scrie despre acest nimic mi-a venit dupa ce l-am ascultat pe Tudor Gherghe intr-o interpretare live ce a avut loc in Canada prin luna Mai…el reusind fara mare efort sa scoata toata audienta cu ochii umflati de lacrimi dupa concert. Am sa atasez aici ceva poze de la aceasta sarbatoare ce va fi joi si link-ul spre youtube al maestrului … Pentru toti romanii din America si Canada
Happy Thanksgiving !!!
http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=29XUATWth5A
