O experienta …

Gresie lucioasa si cativa oameni care vorbesc in soapta ca nu cumva sa deranjeze  o activitate ce necesita o liniste deplina. Eu asezat intr-un scaun ergonomic facand eforturi uriase de a percepe soaptele oamenilor de la biroul aflat la cealalta intrare. Cu atentia distribuita citeam raportul zilnic din google analytic pentru pagina de web. Vizite putine, vesti neplacute si o musca ce zboara intre mine si monitorul din fata mea…in doua secunde realizez ca e o musca si din reflex apuc ziarul lasat de cineva  pe coltul mesei si incerc, fara succes sa elimin ,, musafirul nepoftit”. Ma asez inapoi in scaun si-mi dau seama ca-n mana tineam un ziar autentic. In era Ipad-urilor,Kindle si a e-book-urilor genul ala de hartie proasta care miroase a plumb si praf ma pune in situatia de a a-mi rasfoi la intamplare amintirile pentru a o repera  pe ultima  care contine un ziar… zadarnic , intre timp creierul isi facuse sarguincios datoria stergand si aceasta informatie ,,nefolositoare” . 14th Annual European Union Film Festival Chicago 2011…titlul mare scris cu galben pe prima pagina imi atrage atentia pentru o clipa insa continuu sa rasfoiesc la intamplare si ma opresc la o pagina . 

AURORA 2010, Christi Puiu- Romania -Sunday March 13 ,5:00 pm. Pun mana pe telefon si-mi anunt cativa prieteni si facem planul sa nu ratam evenimentul.  Duminica 13 Martie urc treptele interminabile din Gene Siskel Film Center si ajung in fata ghiseelor din sticla.  Scot portmoneul si sunt gata sa cumpar 10 bilete …o americanca zambind cu gura pana la urechi imi spune foarte politicos ca pot cumpara bilete la celelate 7 filme care incep sa ruleze la ora 5 insa AURORA este SOLD OUT de vineri dupa-amiaza. Inert pentru o clipa, incep sa ma dezmortesc si  imi introduc bucata de

plastic inapoi in portofel. Ma intorc si observ o coada interminabila desfasurandu-se pe langa peretele din fata mea.

 Indieni, Asiatici, un cuplu de Canadieni strigandu-si copila ,,viens ma cherie…”  multi americani si eu intr-o romana gatuita incercand sa anunt pe toata lumea ca evenimentul are loc dar fara noi. ,,Sir” ,  ,,Sir”…domnisoara politicoasa din spatele geamului enorm al ghiseului ma anunta ca mai este un film romanesc duminica urmatoare care ruleaza de la 7 si la care pot cumpara bilete daca doresc. Dezamagirea dispare instantaneu si asa fara sa ma gandesc nici macar o clipa daca am ceva in calendar sau daca trebuie sa particip la vreun eveniment in urmatoarea duminica cumpar doua bilete.

 Cea mai fericita fata din lume …  in regia lui Radu Jude cu participarea extraordinara a lui Vasile Murariu. Umor negru, viata reala si peisaj romanesc cat cuprinde. Se umple sala se sting luminile si filmul incepe. Stiu ca am ras, mai stiu ca am savurat fiecare parte  a Bucurestiului care apare in film si am simtit o greutate care ma apasa pe piept la fiecare imagine care o aveam si eu  in amintirile mele nesterse si pline praf acolo undeva intr-un ,,sertar” pastrat cu grija adanc in subconstientul meu. La final aplauze sporadice  ici si colo si o senzatie de relaxare . Atat de rara relaxare in jungla urbana oferita de Downtown Chicago la intersectia dintre Randolph Avenue si Wabash…

  P.S.

  La final in cafenea am  intalnit o prietena foarte buna, Florence Manolis, grecoaica undeva  la origini care mi-a spus ,, Daca revolutia aia din decembrie 89  nu avea loc am fi pierdut niste regizori de film extraordinari…” referitor la regizorii de film romani .