Piticii in tara lui Gulliver(Varianta de interpretare)

Fara sa vreau traiesc in doua lumi diferite ,sunt conectat la doua sisteme diferite si benevol fac parte din ambele .  In timpul acestei analogii ascult muzica la maxim in casti sunt cu ochii pe caloriile ce le ard  alergand haotic pe banda ce se deplaseaza sub mine  mai rapid decat mi-as dori. Din cand in cand imi arunc privirea pe televizoarele agatate la inaltime asezate astfel pentru  a putea fi vazute din orice pozitie de catre oricine.

Toate, dar absolut toate televizoarele au optiunea de scriere ca si subtitrare a sunetului, ceea ce ma face sa-mi aduc aminte ca atunci cand eram copil in casa bunicilor din Rau Alb trebuia sa le citesc acestora traducerea subtitrata a filmelor . Deveneam un robot  la filmele ce nu-mi placeau, detasandu-ma de actiunea propriu zisa   si gandindu-ma  la fata morarului  de la cateva ulite distanta, careia reusisem sa-i fur un sarut . Zambesc tamp imi sterg transpiratia si -mi aduc aminte ca intodeauna curentul se oprea numai in timpul filmelor care ma captivau si asta nu se intampla asa oricum ci exact in momentul in care eroii mei favoriti trebuiau sa castige razboiul sau ea fugea disperata pentru a-l regasi pe el pentru totdeauna .

Buletin de stiri CNN :

Astazi presedintele Coreei de Sud viziteaza Statele Unite la invitatia presedintelui Barack Obama.  In cateva minute vom transmite live de la Casa Alba conferinta de presa a celor doi.

Imi iau ochii de pe televizor pentru cateva clipe pentru a gasi sticla de apa si a-mi sterge transpiratia de pe fata . Fara intentie imi reamintesc ca si presedintele Basescu a efectuat o vizita in SUA in urma cu numai cateva saptamani. Atunci Barack Obama a trebuit     sa-si  anuleze pauza de cafea pentru a aloca cele cincisprezece minute unei intalniri fulger cu presedintele Basescu aflat in asteptare de cateva ore bune undeva in camerele din spate ale Casei Albe. Da,  pauza de cafea ce in america se serveste intre 9.00 -9.15 dimineata este “sfanta” . Asta am invatat de la colegii mei de serviciu, ca e unul din lucrurile cu care in america nu se glumeste. Si totusi omul asta nu si-a baut cafeaua intr-o zi doar pentru ca un bezmetic din est a vrut sa-si treaca in portofoliul politic  o intalnire cu presedintele american chiar si-n mod neoficial.  La aparitia presedintelui Obama in antecamera fotografii isi ocupa pozitiile, se aduc ultimele ajustari  cravatelor si toata lumea este pregatita sa dea totul in cincisprezece minute . Trebuiesc semnate tratate, aduse in discutie contractele belicoase ale fostelor guvernari cu firmele americane si daca mai ramane timp o poza pentru posteritate.  Protocolar, degajat si zambitor presedintele Obama da mana cu invitatii aflati in camera, este introdus de catre ministrul afacerilor externe presedintele Basescu.  Obama ii zambeste larg si ii spune ” crede-ma ca Hillary nici nu a vrut sa creada ca tu ai venit aici in persoana , avea deja trecuta in agenda aceasta intalnire de protocol cu  ministrul vostru de externe pe care a trebuit sa o anuleze, in schimb agenda mea deja gafaie…” Orator ca intodeauna Barack Obama a exprimat totul intr-o singura propozitie . Translatoarea ce aduce oarecum cu modelul de fata tocilara  (soarece de biblioteca) isi ridica ochelarii pe nas, parca pentru a mai castiga putin timp si traduce finut si adaptat afirmatia . ” Doamna Hillary Clinton doreste sa-si exprime regretul ca nu a putut lua parte la aceasta  intalnire delegandu-mi mie toate prerogativele  insa va transmite cele mai calde salutari si urari de bine “. Incep conversatiile direct in engleza . Accentul dur de sovietic al oficialilor romani fac din cand in cand sa tremure cafeaua neagra in cesti. Presedintele Basescu semneaza tratatul pentru scutul anti racheta la fel si presedintele Obama se strang maini iar presedintele american isi consulta ceasul, mai sunt zece minute. Partea americana a obtinut tot ce si-a propus, partea romana incearca prin vocea presedintelui sau sa aduca in vedere problemele curente ale natiunii Romane. ” …  Mister president …sa stii ca Bechtel a vrut sa fure si nu oricum a mituit oficiali de rang inalt si-au furat impreuna… ”  spune presedintele Basescu cu ochii in ceasca de cafea si  incearca printre sudori sa-si mai aduca aminte macar un cuvant in engleza insa este intrerupt de Obama .  ” Cine este Bechtel ???” intreaba presedintele american.  Cu o baza de cuvinte mult mai bogata ministrul afacerilor externe ii aduce la cunostinta presedintelui american  situatia completa si ce anume a vrut sa spuna presedintele Basescu.  Barack Obama  respira usurat initial crezand ca este vorba despre o noua grupare terorista.

Probabil ca-n mintea lui isi spune ca daca nu este Google, Apple, Microsoft, Boeing, General Motors,Ford sau Xerox  ii depaseste sfera lui de interes insa ii promite solemn presedintelui Basescu ca unul dintre studentii emineti de la Harvard sau Yale va avea ca tema de studiu de diploma acest proiect de investigatie . Presedintele Barack Obama se ridica brusc la aparitia doamnei Hillary Clinton se  fac introduceri politicoase strangeri cordiale de mana iar Barack Obama cu parere de rau isi scuza  retragerea . Se fac poze de grup , presedintele Basescu solicita o poza singur cu Barack Obama , Hillary putin stanjenita de moment se retrage din cadru iar cei doi presedinti isi dau mana . Bliturile se armeaza si se trag la foc automat cateva zeci de cadre. Dupa plecarea presedintelui american atmosfera devine mult mai relaxata si pentru prima data presedintele romaniei isi consulta ceasul , trecusera exact cincisprezece minute.

Imi reglez pe un ritm inferior banda de alergare , beau putina apa si-mi sterg din nou transpiratia de pe fata. Minutele s-au scurs  iar conferinta de presa de la Casa Alba a inceput. Presedintele Coreei de Sud multumeste SUA pentru sprijinul economic si militar. De asemenea si presedintele american ii multumeste omologului sau Sud Corean pentru sprijinul acordat SUA  in efortul lor de a iesi din criza.

Din nou ma retrag in gandurile mele alergand pe banda si ma gandesc la conferinta de presa a presedintelui Romaniei la aterizare in tara pe aeroportul Otopeni .

” A fost o vizita de lucru prolifica in care s-au dezbatut multe aspecte insa am adus din nou in discutie ridicarea definitiva a vizelor pentru romani. Am primit garantia presedintelui american ca-n cel mai scurt timp Romania se va alinia statelor din visa Waiver…” inevitabil la foarte scurt timp apar benzile galbene pe Realitatea  TV , OTV , Antena 1,2,3,4,5 etc “BREAKING NEWS 1…presedintele Basescu a reusit sa obtina in america ridicarea vizelor pentru romani ”  ….”BREAKING NEWS 2 …data va fi anuntata ulterior…”

Apar invidiosii de serviciu, Ponta declara “… vizita presedintelui Basescu in america a fost neavenita…” , Crin Antonescu declara ” … nu este un capat de tara ca Basescu a obtinut un succes atat de rasunator, vom merge si noi in america …”  la putin timp apar primele contre . Ponta il avertizeaza pe Antonescu ca primul care merge in america va fi el .  Intre timp Marian Vanghelie oportunist cum il stim se afla deja in “vizita de lucru”  in america . El a avut intalniri bilaterale cu femeia de serviciu de la etajul 4 de la Pentagon si portarul din schimbul III de la Casa Alba urmand ca-n cursul zilei de maine sa ia cina cu sefu’ de post din Miami la restaurantul de LUX a lui Borcea unde este 5000 de Euro intrarea.

“Piticii” sunt aliniati ca la coada la lapte pe vremea odiosului ,  sa ajunga in” vizita de lucru” in america . Probabil ca toti or sa ceara ridicarea vizelor pentru romani. O sa se faca atat de mult “tam-tam” pe chestia asta incat americanii o sa creeze un meniu special la Mc Donalds si o sa-i spuna Visa Waiver, in acest mod toate cererile vor fi rezolvate. Si fiti atenti, daca vreodata ajungeti sa aveti parte de Visa Waiver la McDonalds sa nu faceti prostia sa platiti pentru o Coca Cola  mare  , cereti una mica care costa mai putin de jumatate din pret si puteti sa umpleti paharul de cate ori doriti   ” ESTE GRATIS” !

2011…

Sunt cu ochii in tavan plictisit si incerc sa-mi aduc aminte tot ce a fost important in acest an si sa-mi propun ceva rezolutii pentru 2012. Jazz-ul ce se aude in surdina se imbina perfect cu mirosul de cafea proaspat macinata a filtrului ce tocmai a pornit si asta ma face sa-mi aduc aminte ca sunt sase ani de cand am renuntat la fumat. “Una din cele mai mari  realizari ale unui om intr-o viata” asa cum descria renuntatul la fumat un fost profesor ce tocmai o facuse. Un an marcat de o criza economica feroce care la nivelul meu de “specimenus comunus” (a se citi un simplu chip in multime) s-a materializat in mai putine vacante ,mai putine spectacole, am cumparat mai putina muzica si am iesit in oras la cina mai rar. Si totusi imi dau seama cat de mult a putut sa-mi ofere  Dumnezeu, poza asta a copilului din Africa  ma face sa-mi fie scarba de tot ce am doar pentru faptul ca pot accepta lejer ca el sa traiasca asa .

In 2011 am reusit sa castig primul meu concurs de fotografie. Nici nu as fi avut curaj sa ma gandesc la asta in urma cu trei ani si totusi am reusit inca odata sa-mi demonstrez  mie cel putin, ca macar odata  la cinci ani e bine sa te apuci sa faci ceva  complet diferit ca hobby de orice ai incercat premergator. Asa ca dupa dans, chitara, a urmat fotografia; nici nu cred ca ar fi putut fi ceva mai frumos de atat.

Si daca regret ceva  in acest an de gratie 2011 este  faptul ca nu am reusit sa aloc mai mult timp voluntariatului. Am facut-o sporadic comparativ cu alti ani si singurule lucruri pe care le  mai pot face acum este sa adaug asta pe lista de rezolutii a anului 2012 si sa va

multumesc voua tuturor celor care ati fost alaturi de mine in proiectele putine din acest an. Si asa cum imi place de fiecare data sa amintesc despre actiuni incheiate cu succes trebuie sa spun acum ca atat Newman cat si Curly sunt foarte bine si au reusit datorita implicarii voastre  sa scape de problemele pe care le aveau .

Centrul de consultanta si sprijin Eurospot pentru emigrantii din Blocul Balcanic si  Europa de Est vor avea translator de limba Romana atat timp cat inca mai pot face asta .

In ultimul rand mentionez ca nu am sa incetez niciodata sa-mi ajut conationalii Romani  cu orice risc. Inainte de a ma considera ceva, ca de exemplu crestin ortodox , liberal etc inaintea oricarui lucru asadar, sunt Roman, orice altceva devenind secundar.

Am mai citit niste carti si am vazut ceva filme anul acesta,  recomand cu mare placere filmul romanesc  Cea mai fericita fata din lume …  in regia lui Radu Jude, insa cel mai bun film pe care consider ca l-am vazut in 2011 ramane Inside Job  de  Charles Ferguson. Pe acesta il recomand numai celor ce pot savura documentare de investigatie. Despre carti, pe care din 2010 le citesc pe Ipad pot spune doar ca a inceput sa-mi lipseasca mirosul de hartie proaspat taiata si plumb dar si aici recomand cu placere Cleopatra de Stacy Schiff (superba chiar); despre carti specifice afacerilor am descoperit Eliminate your debt like a PRO scrisa foarte ingrijit de Steve Rhode. Anul acesta l-am redescoperit pe Marin Preda cu al lui  Cel mai iubit dintre pamanteni, iar de fiecare data cand recitesc aceasta carte imi lasa cu totul si cu totul alta impresie si are un alt impact asupra mea  facandu-ma sa simt altceva  la fiecare citire. La 19 ani cand am citit-o prima data l-am descoperit pe Petrini, apoi la 25 la  recitire am descoperit ororile comunismului,  acum cateva luni cand am citit-o pentru a treia  oara am descoperit geniul lui Marin Preda .

Peste mari si tari, asa cum se spune in basmele romanesti, am incercat si-n acest an sa-mi pastrez si sa improspatez traditiile romanesti cu toate ca departe de patria muma e mai greu, iar improvizatiile de moment te pot arunca in lumea urata si comuna a kitch-ului. Inainte de a va lasa sa savurati un colind romanesc doresc sa povestesc o intamplare ce s-a petrecut recent  la una dintre traditiile romanesti ce marcheaza adanc anul calendaristic si ma refer aici la taiatul porcului de Ignat.

Dupa multe peripetii si sculati dis de dimineata ajungem in Wisconsin la ferma lui Bill, un american ce creste porci special pentru comunitatea de romani din Chicago si care, ca-n fiecare an, ne primeste cu bratele deschise in hangarul sau mare din spatele fermei. Fata de anii trecuti lume putina, sa spun poate cinci sau sase grupuri de romani neaosi cu tot cu noi . Se incepe negocierea, intr-unul din tarcuri se aflau porcii…mici , firfirei cum se spune la mine-n Sud, poate undeva la 60-70 de kilograme bucata . Grupul de cinci romani din fata noastra negociaza doi godaci si Bill ii aseaza cate unul in tarcul unde urmeaza cantarirea lor in viu. Se negociaza pretul si pentru 75 de centi pe pound(cam o jumatate de Kg) se incheie afacerea. Acum unul din tineri il zareste in grupul nostru pe “veteran”, cel mai in varsta dintre noi si omul fara de care noi nu aveam ce cauta acolo. Ca o mica paranteza el sufera cel mai tare dupa Romania …la varsta lui America nu mai are nici un farmec asa ca omul nostru savura fiecare clipa si astepta randul nostru la negociere cu mare nerabdare. Tanarul roman ii se adreseaza “bre uncheasule nu vrei matale sa-l injunghii pe primul ca daca vad la matale cum faci  si ma ajuti un pic pe al doilea il tai eu”… Bill incarca arma si impusca porcul intre ochi si asa cum ramasese ametit porcul il scot romanii mei iar veteranul cu mana lui sigura cladita in atatia si atatia ani sacrifica primul godac. Tinerelul putin sovaielnic ii arata cutitul batranului iar acesta ii spune ” cutitul e foarte ascutit si nu o sa ai probleme dar cutitul conteaza cel mai putin la treaba asta …trebuie sa ai mana ca daca nu moare greu, nu trebuie sa-ti fie mila sau frica ” Arma lui Bill se auzi puternic a doua oara si romanii scot al doilea godac, se aseaza in pozitii sa-l tina si tanarul nostru, sa fie sigur, il taie pe godac aproape  de la o ureche la alta. Vocea veteranului se auzi usor rastit   ” ai grija la genunchiul tau,  ai grija ” fara evenimente se sacrifica si al doilea porc al primului grup si urmam noi .  Veteranul imi spune “bai tata astia nu-s porci de taiat, pai din ce facem noi sunci si carnati ca daca erau mai mici un pic puteam sa-i trecem la gaini sau la rate” si -mi spune ” uite vorbeste tu cu Bill sa ni-l vanda pe asta mare de aici”  si batranul imi arata un tarc mic undeva intr-un colt de hambar. Sa fiu sincer, noi tinerii cred ca si daca stateam doi ani in hambarul lui Bill nu vedeam porcul ala acolo… si se-ncepe negocierea. Bill ne avertizeaza de la inceput, corect ca orice american, ca porcul nostru de cateva zile si-a rupt un picior si nu mai merge  dar ne face o reducere si ni-l da cu 65 de centi pe pound. Zis si facut, se aduce porcul schiop, soltac,  soltac  la tarcul de cantar si acul se opreste fix la 340 de pounds adica in masura noastra europeana 135-140 de kilograme. Vine pretul fix de 200 de dolari si Bill incarca din nou arma insa atunci batranul ofticat pe chestia asta americana sa impusti porcul inainte de a fi injunghiat  imi spune “bai tata spune-i tu lu Bill sa nu-l mai impuste ca na, e pacat de el ca are trei picioare la cati suntem aici …uite ii rog si pe baietii dinainte sa vina sa ne ajute sa-l taiem  ca la noi acasa ”  imi inmoaie inima omul si vorbesc cu Bill iar americanul zice “Yes, but make it quick” traducere  ” Va las fara probleme dar sa se-ntample repede” si uite asa ne strangem noi cu totii, cinci romani sau sase, cu batranul sapte, sa taiem ca acasa un porc cu trei picioare. Ce a urmat a fost o nebunie de nedescris …ne-a alergat pe noi sase romani neaosi porcul ala prin tot hambarul ca batranului i se citea in ochi frustrarea si neputinta el nestiind de fapt, ca poate nici unul din noi nu apucasem acasa sa taiem vreun porc. Ca sa continuam linia usor sarcastica, pana la urma porcul s-a pus singur jos de mila noastra si a fost sacrificat ca acasa-n Romania. Savuram acum jumari si carnati cu muraturi si mamaliga ca-n Sud …acum cateva seri  am fost la prietenul din Ardeal si-am mancat un fel de varza calita cu carne si jumari cu bulion foarte bun iar acum pentru voi toti romanii mei ce-mi cititi blogul si va spun ca nu sunteti putini deloc , am un colind , va doresc din inima Craciun Fericit si La multi ani !     …  ne vedem in 2012 

Acceseaza link-ul daca primiti colindatorii

             COLIND ROMANESC

Mandria de a fi, frustratii si paradele militare .

Cand am inceput sa scriu blogul asta mi-am promis mie ca nu am sa fac nici un compromis si am sa scriu la modul cat mai orginal si nealterat tot ce-mi trece prin minte. Dupa ziua nationala de 1 decembrie de anul asta am stat si am reflectat pentru ceva timp dupa care mi-am spus ca daca am sa scriu ceea ce urmeaza am sa pierd tot ce am construit in doi ani. Am ceva recorduri personale deosebite, aproape 6000 de vizitatori unici, 820 de vizitatori intr-o singura zi, 24 de comentarii si peste 100 de membri inscrisi la interventiile de pe blog. Niciodata nu am visat nici macar la un sfert din tot ceea ce s-a strans si cu riscul de a pierde tot am sa dau drumul la cea mai acida interventie pe acest blog.

    

I.  Mandria de a fi … – de unde a rasarit acest curent ce ia o amploare extraordinara de 1 decembrie  ? Imi vine greu sa cred ca un popor care a fost pur si simplu mutilat  de manifestatiile proletare cu orice ocazie, ca niste oameni care erau carati ca vitele de povara si tinuti in soare pe stadioane doar pentru a ridica niste cartoane in cinstea fiului poporului s-au reunit si dintr-o data si patriotismul le-a explodat in inimi mai puternic decat oricand. Daca suntem cinstiti cu noi insine trebuie sa recunoastem ca nu este nici pe departe vorba despre asa ceva . Bun si atunci cei poate mana in lupta asta oarba pe acesti romani intr-o singura zi din an ??? Acelasi sentiment care ii face sa sarbatoreasca Valentine’s Day si Halloween. Stiu, o sa spuneti ca nici nu ati auzit o prostie mai mare insa este purul si simplul adevar. Ce amestec au Statele Unite aici ? Ei uite ca au si sa ne intoarcem in timp pentru asta. Intodeauna americanilor li s-a spus mai in fata sau pe la spate ca sunt un popor de curcituri format numai din emigranti, ca sunt criminali (ex. Hiroshima), ca sunt paria acestei planete si asta chiar de la inceputul istoriei lor,  si atunci in inima americanului simplu s-a nascut aceasta forma de protest care se numeste “Proud to be  American!” Asta se intampla pe la 1948 astazi protestul a luat o forma comerciala el transformandu-se in tricouri, abtibilduri auto etc pe care le vezi peste tot in SUA , apoi el a fost preluat in Europa si astazi vezi in Spania, Franta si Italia aceasta mandrie de a fi Italian,Spaniol sau Francez. Si ce au spus ai nostri cand au vazut ei asa ceva …pai adica ce noi suntem mai prosti ? Nuuuu. Si asa cum spunea nenea Iancu “…si dai si lupta…” sus cu Mandria de a fi Roman!  Pana aici totul este pur si frumos si nu-i absolut nimic rau in a fi mandru ca esti roman insa acum vine al doilea capitol …

II. Frustratii –  Vreau ca fiecare dintre romanii ce se simt atat de mandri de ziua nationala macar in aceasta zi sa aiba bunul simt sau daca acesta lipseste odata cu respectul macar sa-si calce pe inima mare de roman si sa nu-si fluiere presedintele statului in aceasta zi. In aceasta zi sa nu se scrie rau despre Romania… nu ne intereseaza instigarile si diversiunile  securistilor de la ziare.com si nici daca ei se regasesc sau se identifica cu Romania in aceasta zi.  De ziua nationala ar trebui ca toti romanii  sa incetam pentru 24 de ore cu aceste meschinarii. Si toti, inclusiv domnul Papaiani si altii ca dumnealui ar trebui sa facem un pact de neagresiune, sa-i lasam pe cei ce vor sa sarbatoreasca sa o faca fara sa le aducem noi aminte ca noua ne e scarba sau ca noi suntem mai nu stiu cum si nu ca ei. Nu cred pana la urma ca este atat de greu. Dar printre noi sunt mult prea multi frustrati, sunt aceeasi frustrati pe care eu ii intalnesc de fiecare data cand merg la cumparaturi pe Michigan Avenue  iar cand raspund in romaneste la telefon incep sa vorbeasca cu sotia sau prietena in engleza si se indeparteaza ca si cum as fi bolnav de lepra . Culmea culmilor este ca unul din craii  astia  avea statusul “Mandru ca sunt Roman!” pe facebook  si numai cu cateva zile premergatoare zilei noastre nationale a refuzat sa-mi vrobeasca in Romana in plin centru in Chicago. Tot frustratii astia cand sunt in excursii prin lume si-i intreaba un  negustor de iluzii de unde-i de fel spun a doua cetatenie, chiar mi s-a intamplat asa ceva cu o amica foarte buna si la raspunsul acesteia ca-i americanca din Chicago a starnit  rasul in hohote al americanului ce tocmai o intrebase. Nu-mi este rusine sa ma identific ca Romulus Mailat sau Emil Matasareanu (see google)  si ei sunt sau au fost romani ca si mine, de aici nu rezulta ca eu sunt vreun spargator de banci sau vreun violator si criminal. Exact cum ma identific cu Brancusi si Mihai Eminescu dar asta nu ma face nici sculptor si nici poet de geniu.Iar ultima categorie este a acelora care sunt CEO in loc de Presedinte, area sales manager in loc de director regional  al “sofisticosilor” care lucreaza in multinationale, stiti foarte bine la cine ma refer, ei care sunt PR Department ,TS Section etc al acelor romani care nu mai spun frumos ci spun cool. Daca ar trai in SUA sau Marea Britanie, Australia sau Noua Zeelanda ar fi de inteles insa ei traiesc in Romania . In Romania de care sunt mandrii unde le este mandria acestor frustrati cand spun ca este ” lame” in loc de prost facut,prostesc sau nesatisfăcător? Regimente si batalioane de frustrati insa foarte mandri de 1 decembrie, regimentele si batalioanele deschid ultimul capitol al acestui blog …

III. –  Paradele militare - nu stiu sa spun de unde au inceput ele, nu detin nici un fel de informatie in acest sens insa stiu ca Franta are parada militara de ziua Frantei la fel ca si Rusia iar in China (vezi link) ele sunt dea dreptul spectaculoase. Nu este rau sa ai o parada militara ca natiune insa este jenant sa scoti in strada tancurile alea care-ti raman in pana in centrul Bucurestiului. Intr-un secol in care exista Wikileaks iar informatia circula cu o viteza uluitoare maldarele alea de fier vechi umblatoare nu mai sperie pe nimeni. Gadafi a avut 7000 de bucati in Libia  iar Nato(a se citi SUA) au facut p… ma scuzati au varsat cafeaua pe ele in 16 zile. Ca fost soldat al armatei romane actual in rezerva, stiu foarte bine inzestrarea militara de care se bucura ai nostri.  JALNICA. Cat trebuie sa fii de tampit sa le mai scoti si-n strada sa le vada lumea??? Intr-o tara in care aviatia militara s-a transformat intr-o ploaie de MIG-uri  ce se prabusesc prin holdele taranilor m-as simti stanjenit sa organizez o parada militara.  Si cireasa de pe tort ca sa inchei este ca pe teritoriul Statelor Unite, taramul celei mai puternice armate, nu se organizeaza astfel de parade.  Ele au loc numai si numai in cazul in care se sarbatoreste incheierea unui razboi prin victorie, este singura exceptie, in oricare alta ocazie presedintele doar vorbeste natiunii. Ce frumos …vorbeste natiunii!

P.S. Stiu ca nu o sa credeti faptul ca-n Statele Unite nu sunt parade militare dar puteti verifica, nu va impiedica nimeni!

www.google.com

Poveste de Thanksgiving (Ziua Recunostintei)

Am plecat din tara la doi prieteni,  peste ocean si cum ajunsei eu prin iulie m-am lovit de obiceiurile si traditiile dupa aici. Prietenii  mei (stiu ca este o expresie mare  care nu se mai foloseste dupa o anumita varsta -se transforma in cunostinte insa eu chiar am asa ceva )…asadar prietenii mei isi facuse planurile deja sa plece intr-o mini vacanta  ca tot pica ziua asta a recunostintei in ultima joi din noiembrie. Au timp berechet ca-n general e liber pana luni.  Thanksgiving cum ii spun americanii este o sarbatoare care isi are originile undeva prin 1621 unde se pare ca s-a celebrat prima data in Plymouth astazi Massachusetts mai exista o varianta cu Virginia pe la 1565 insa daca nici ei nu stiu foarte bine si noi ne oprim aici. La noi la romani s-ar identifica cu sarbatoarea recoltei ceea ce si este de fapt, se mananca curcan,placinta de dovleac,cartofii facuti piure cu dulceata de coarne  si topicusul de la curcan… pe aici ii spune Gravy . Acum revenind la povestea noastra se face ca-n ziua aceasta nu se munceste si se considera ca fiind una din sarbatorile americane traditionale. Acum zece ani  ma intorceam la casa mea de emigrant ce avea un miros de vechi si soareci pe o ploaie mocaneasca si  rece. Lucrasem pana seara, si-asa  acasa nu era nimeni . Nu plecasem si eu in acea vacanta pentru ca intr-un fel nu trecusem preselectia grupului elitist in care prietenii  mei erau integrati adanc, asadar eram singur doar eu si soarecii.  Trecuse deja de opt seara si loc de planuri parca nu mai exista asa ca grabeam cat puteam sa ajung acasa cat mai putin ud. La un semafor in timp ce asteptam imi suna telefonul. In gand imi spuneam  ca poate vreunul din prieteni se gandeste la mine si vrea sa vorbim si raspund fara  sa ma uit pe afisajul telefonului.

-Alo ?

- Bai tu ce faci de Thanksgiving? Vocea de la capatul celelalt avea o intrebare .

Era D …. un amic ce abia il cunoscusem, de loc din Suceava . Asa doi romani ce nu aveau nici sase luni in Chicago  se gasira in noaptea aia rece si ploioasa sa se intrebe ce vor face de Thanksgiving. Raspunsul meu a fost sec si un pic baiguit :

-Nimic ce dracu sa fac …o sa ma duc fac un dus fierbinte si ma culc.

-Eeee nu? Cum se poate, zice amicul, vin si te iau si facem ceva !

Am mers amandoi in sigurul magazin ce functiona in ziua aceea  si care nu era departe de unde locuiam. Curcan nu mai aveau, se terminase tot de pe la pranz in schimb aveau pui la rotisor si luam doi, unul pentru mine altul pentru el. Apoi in alt raft gasim ceva bere germana si luam si bere si iesim amandoi din nou  prin ploaie cu gandul sa ajungem mai repede la mine. Am stat  si am mancat acel pui la rotisor si o noapte intreaga am povestit de acasa(Romania) . El de prin Suceava iar eu de prin Targoviste . Vrute si nevrute ,apoi spre dimineata am plecat eu spre dormitor iar el spre canapeaua din sufragerie. Asa am petrecut primul meu Thanksgiving in America. In anii ce au urmat au fost zile ale recunostintei mult mai festive, cu oaspeti sau am fost invitat in casele prietenilor americani insa pentru mine adanc scris in inima mea ramane acel prim Thanksgiving, asa cum a fost el un fel de kitch romanesc  la ceas de taina cu un amic. Pofta asta de a scrie despre acest nimic mi-a venit dupa ce l-am ascultat pe Tudor Gherghe intr-o interpretare live ce a avut loc in Canada prin luna Mai…el reusind fara mare efort sa scoata toata audienta cu ochii umflati de lacrimi  dupa concert. Am sa atasez aici ceva poze  de la aceasta sarbatoare ce va fi joi si link-ul spre youtube al maestrului … Pentru toti romanii din America si Canada

Happy Thanksgiving  !!!

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=29XUATWth5A

10 Scuze ce te impiedica sa-ti realizezi visul !!!

Cu siguranta ca nu sunt ale mele. Probabil ca undeva le-am citit sau poate mi-au fost spuse undeva in anii astia. Stiu absolut sigur ca este o combinatie a mai multor motivatii pe care eu le-am cules si le-am pus pe o coala A4 suspendata undeva pe peretii din camera  biroului de lucru, nu sunt ale unui singur autor si din pacate nu-mi mai amintesc cine a spus ce . De ce le pun astazi pe blog ? … pentru ca intr-o zi intalnindu-ma cu oameni ce ma stiu de copil mi-au sugerat ca poate ar trebui sa dau mai departe ceea ce am intalnit bun si m-a ajutat in anii astia . “Secretele” unui drum din Micro 6 pana-n Lincoln Park si poate mai departe, de la comunism la capitalism pur sange , de la o pereche de tenesi  pe an cusuti cu sarma la “black tie” , de la copil de trupa pentru tot felul de bisnitari si valutisti  la antreprenor…

1. Nu detin suficiente cunostinte si informatii .

Iata un singur cuvant care o sa-ti pocneasca scuza chiar in dinti ” GOOGLE” daca nu poti gasi acolo o gramada de

informatii gratuite atunci nu te opri, incearca tot ce poti -Amazon.com, wikipedia etc etc daca nu-ti satisfaci nici atunci

setea de informatii si detii resurse finaciare angajeaza un specialist. Informatiile sunt astazi mai accesibile decat oricand in

istoria omenirii si ceea ce este fantastic este ca marea majoritate a lor sunt gratuite. Aloca suficient timp pentru a gasi

ceea ce ai nevoie fi pregatit psihic sa te angajezi intr-o lupta lunga si grea pentru a atinge scopul final.

2. Esti lefter si nu detii nimic care sa poti vinde pentru a face bani rapid.

Eiii….aici e o problema putin mai delicata. Poate ca nu ai suficienti bani in momentul de fata insa sunt o gramada de

metode pentru a-ti mari castigurile. Incepe simplu prin a vedea daca timpul iti permite sa-ti mai gasesti inca o slujba. Chiar

si jumatate de norma este foarte buna atat cat tot ce vine din aceasta sursa se vor duce spre finantarea propriului vis. Pune in

miscare tot ce detii … ai o masina =inchiriaz-o, cunosti o limba straina =incepe sa faci meditatii sau traduceri, stii sa faci

mileuri tricotate = fa o colectie de cateva piese si vinde-o ca set complet in targuri,ocazii.ro sau ebay nu exista om sa nu

cunoasca in amanunt o indeletnicire din care poate produce extra cash. Este foarte important sa-ti creezi un buget astfel

incat in fiecare luna sa-ti ramana ceva pentru visul tau. Asta  cu bugetul nu este asa doar asa aruncata aici sa-ti pun mai

mult material de citit in fata ochilor pur si simplu orice om produce suficient cat sa puna ceva deoparte in fiecare luna si

daca ai chef sa te contrazici ce ai zice sa economisesti banii care-i  dai pe tigari ? Nu te-am nimerit? Nici o problema atunci

propune-ti  in anul ce urmeaza sa nu consumi alcool,inghetata,ciocoloata,sa nu te duci niciodata la coafor sau frizer (lasati

parul lung daca este nevoie) nu pleca in nici o vacanta nici macar la un gratar la marginea orasului nu participa la nici o

nunta,botez etc (da-i un dar fictiv de neparticipare daca chiar ai obligatie) nu-ti cumpara haine sau pantofi numai si numai

daca au crapat sau trebuie sa mergi descult. Uite numai aici asa intr-o insiruire usoara sunt vreo 1000 de euro . Asa ca nu-ti

mai spune ca nu poti ci ca nu vrei ar fi mai indicat. O singura situatie te scapa de tot ce-i scris mai sus. Daca esti dator ar fi

cel mai bine intai sa-ti achiti datoriile.

3. Nu-mi pot asuma in acest moment nici un risc.

Ei bine momentul foarte bun pentru asumat riscuri nu exista. Doar teama de necunoscut iti arunca in balanta valori ce

trebuiesc conservate cand de fapt tu nu ai absolut nimic de pierdut. Nu am auzit nici un antreprenor sau mic intreprinzator

afirmand ” si exact in acel moment a fost perfect pentru mine sa-mi asum riscul” momentul ti-l creezi tu. Asteptandu-l sa

sa vina este ca si cum ai astepta sfarsitul lumii . Probabil ca va veni la un moment dat, dar cred ca nici tu si nici eu nu vom

mai fi pe aici.

4. Este foarte greu .

Tot ceea ce se merita si-ti creeaza comfort sau profit se obtine foarte greu.  Termenul de “usor” nu a dat nastere niciodata

rezultatelor remarcabile.   ”Drumurile scurte duc aproape! ” – proverb Chinez.

5. Da dar tu, X,Y sau Z nu ati  reusit asa .

Incercarea este unica si singura  cale spre succes. Pana-l vei obtine vei esua lamentabil  probabil de cateva sute de ori pana

cand nu-ti va mai fi frica de esec si el va deveni o a doua ta natura. Abia atunci vei obtine succesul …ideea care-ti va aduce tot

ce ti-ai dorit atunci se va materializa. Ca tu nu vezi in modelele de succes pe care le cunosti sau le urmezi  decat aceasta parte

stralucitoare a medaliei (succesul) este datorita faptului ca nimeni nu vorbeste despre propriile esecuri si chiar daca s-ar vorbi

nu ar interesa pe nimeni. Ca sa fiu sincer cu tine pana astazi , la 36 de ani am ramas complet lefter si am luat-o din nou de la

zero de cateva sute de ori.   ”Au fost vremuri cand imi terminam toate finantele la prima cafea intr-un restaurant” – Ion Tiriac

6. Altcineva deja a pus in practica aceasta idee de cativa ani .

Ok cine a fost primul Copyblogger sau WordPress? Groupon sau LivingSocial? Hi5 sau Facebook ?

Ce mai conteaza , acesta este raspunsul. Toti si toate au fost sau sunt  idei de succes. Urmeaza  exemplu

antreprenorilor de acum 200 de ani care nu aveau luxul webminar-ilor sau google ori youtube ci calatoreau pana in

Olanda unde vedeau o moara de vant si apoi o faceau in Dobrogea sau Moldova . Chiar crezi ca lor le pasa ca exista

altcineva care face acelasi lucru in Amsterdam sau Sicilia? Totul este sa-ti gasesti corect vadul, si targetul de piata sau

sectorul neexploatat .

7. Si daca nimeni nu va fi interesat de produsul sau ideea mea ?

Daca ti-as spune ca  dintr-o simpla bucata de carton am creat o scrisoare veche egipteana si am vandut-o pe ebay cu 5 euro mai

crede? Spune-mi cine isi inchipuia acum 20 de  ani ca lumea o sa-si duca cainii la coafor? Sau ca Halloween si Valentine’s day

vor deveni sarbatori Romanesti importante ? Crede-ma ca sunt antreprenori care fac foarte multi bani din idei mult mai

extravagante decat cele de mai sus asa ca nu vad nici un motiv pentru care tu sa te opresti aici.

8. O slujba stabila cu o viata linistita decat sa-mi para rau .

Asta e o problema la fel de delicata ca si cea financiara. De ce spun asta pentru ca intervine mentalitatea iar o astfel de

mentalitate face diverenta dintre cei care muncesc si cei care angajeaza muncitori. Uite hai sa-ti dau un exemplu :

Gandeste-te ca maine dimineata ti se spune ca mai ai doar cateva zile de supravietuit si toata viata ta nu ai facut decat sa

traiesti linistit cu o slujba stabila si ai facut intodeauna fara nici o exceptie ceea ce ti s-a spus sau ceea ce majoritatea au

facut. Da sigur ai fost promovat de patru ori pana la functia de manager  ti s-a marit leafa si de la 25 de mii de euro

acum 35 de ani ai ajuns la 70 de mii de euro  insa vezi tu si aici ca si-n in cazul antreprenorilor si micilor intreprinzatori

vezi doar partea stralucitoare a medaliei. Nimeni nu-ti spune ca majoritatea oamenilor mor datori. Nu mai conteaza

ca au datorii la plata unei case, masini ori scoala copiilor 72% dintre cei ce mor la varste normale si chiar in  urma unor

accidente sau boli sunt datori. Ca datoriile apoi sunt acoperite de asigurari in cazuri fericite sau de rudele ce preiau

proprietatile sunt lucruri ce raman in mijlocul familiilor. Tu ce preferi: sa lasi in urma o idee in practica sau un munte

de datorii? Si chiar daca si cel ce si-a urmat visul toata viata moare la fel de dator ca cei 72% mentionati mai sus cine

crezi ca moare mai impacat ???

9.Nu am fost niciodata norocos .

Noroc? Asa ceva nu exista ! Este doar un cuvant care in general este folosit de oameni cu o educatie generala precara si

care trateaza succesul celorlalti superficial. Exista doua variante a acestei probleme. Planul bun si planul prost.

Daca vei intocmi un plan bine pus la punct, cu termeni,bugete,obligatii si vei tine cont de studii de piata,informatii,

concurenta,preturi etc atunci vei avea succes sau “noroc” cum spun unii.

Daca vei intocmi un plan la intamplare,te vei baza pe sansa,moment,fler etc atunci vei esua sau vei avea “ghinion” cum

spun altii. Daca cineva este “norocos” si tu il consideri asa, atunci cu singuranta ca-n spatele scenei se petrec lucruri pe

care tu nu le cunosti. Si ultimul argument este acela ca -n general “norocul chior” al celorlati nu influenteaza ceea ce

tu vrei sa faci.

10. Sunt prea tanar/batran pentru asa ceva .

Nu esti ! Vrei exemple, Alexandru Macedon sau Mark Zuckerberg daca tu crezi ca esti “necopt”. Daca te consideri

prea tanar ai  un avantaj enorm de a vedea si judeca lucrurile fara a le trece prin prisma unui filtru pe care cei in varsta

il numesc experienta de viata. Cu cat mai putine filtre cu atat mai mult esti mai aproape de succes. Nu am fost suficient de

convingator bun ce zici de energie,prospetime sunt niste elemente care in lumea asta antreprenoriala conteaza enorm si

pe care tu le tii acolo poate o sa-ti trebuiasca vreodata la ceva. La 16 ani  eram imbracat la costum cu diplomat si plecam din cartierul de periferie

spre centru acolo unde trebuia sa distribui produse cosmetice Ruby Rose. Eram personajul principal in bancurile zilei ale adolescentilor de varsta

mea si subiectul de care se radea instant. Astazi nu mai rade nimeni .

Te consideri batran ? Probabil ca esti si daca DA atunci ce mai ai de pierdut ??? Ai copii mari cu nepoti poate ca asta e

momentul acela pe care l-ai asteptat o viata pentru a risca. Te uiti mai sus si vezi ca-ti lipsesc energia si prospetimea ?

Pune-ti in practica visul si vei ramane surprins de cate resurse inca mai detii.

Mono @ United Center

“Trebuie sa-ntelegi ca nu-l poti tine mai mult de doua zile si nu ruleaza casete de 90 de minute, le prinde banda si le face praf…” vocea autoritara a prietenului meu imi suna cu ecou in urechi in timp ce eu tineam strans la piept casetofonul Philips_EL3300 ,obiect fara de care ceea ce urma sa se intample era de neconceput. Asa in punga aceea de plastic neagra stransa la piept am trecut cu el prin fata primariei si mi-am aruncat privirea pe ceasul mare cu cifre romane din turn. Erau zece minute trecute de pranz si pret de cateva ore trebuia sa-mi pierd timpul pe strazile vechi incarcate de istorie ale Targovistei. Ai mei erau inca acasa iar aparitia mea cu pretiosul obiect acolo iar fi putut arunca in banuieli iar “verdictul sever” de ai insoti in weekend-ul acela la tara mi-ar fi aruncat complet in aer planul pus la punct cu precizie de cateva saptamani.  Trec prin fata Turnului Chindia din vechea cetate de scaun a Tarii Romanesti apoi pe langa Piata Doi Brazi intru pe la  ”covrigi calzi” si pe Strada Irimia Popescu in fata brutariei cu pricina incepe sa ploua marunt si rece a toamna. Frunzele galbene ale toamnei amestecate cu mirosul de covrigi calzi si ploaie, ma face pentru cateva clipe sa ma gandesc ca deseara la mine, vine Ea.  Grabesc pasul si ajung acasa acolo unde nu era in sfarsit nimeni. Ai mei plecasera la tara iar biletul scris in graba de tata pe masa ma lasa sa stiu “… ne intoarcem Duminica ,sa fii cuminte !”. In clipa aceea lumea era a mea. E asa de frumos si profund sa simti chiar si pentru cateva clipe amarate ca LUMEA E TA. Incep in graba sa aranjez asa cum imi place. Stilul clasic al mamei nu se potrivea absolut deloc cu felul in care eu traiam si simteam acele momente. Asez casetofonul deasupra patului pe “lada studioului” -asa l-am pomenit, asa am sa tin minte toata viata cutia aceea ce se afla la capul patului. Imediat realizez ca nu am nici o caseta. Usor neputincios si cu o viteza cu mult mai mare decat cea a luminii mi se derulau in minte absolut toate posibilitatile de obtinere a unor asemenea obiecte. Vecinul Sandu de la Doi, el da mereu muzica la maxim  cand se imbata de trezeste tot cartierul. Si ce daca in noapte rasuna din apartamentul lui numai  Albatros cu Naste din Berceni sau Real B  cantand manele poate omul are si altceva. Deschid usa si ies pe palier si  bat timid in usa ce avea semne grele de cate ori fusese sparta in goana nebuna a lui Sandu de a intra peste nevasta-sa atunci cand se imbata si cucoana  il lasa pe afara incuind usa pe dinauntru. “Ce vrei mah ?…” cred ca-n viata mea nu am avut o privire ce implora mai mult decat atunci . Cu glas usor sugrumat ii spun ca-mi trebuie niste casete si daca pot imprumta de la el cu promisiunea solemna ca le voi returna a doua zi. Ma duse in fata unei cutii mari de carton unde sub forma de dezastru acut zaceau una peste alta cateva zeci bune de casete. “Uite alegeti de aici, dar sa nu iei nici una cu Albastros sau Real B sau mai ales cu Romica Puceanu” …incep sa rascolesc buimac in gramada aceea ce se afla intr-o ordine perfecta de vraiste si nu gaseam nimic in afara de muzica ce reprezenta perfect preferintele muzicale ale vecinului Sandu. Pe fundul cutiei o caseta murdara pe care scria Sade. O iau fara sa ma gandesc la absolut nimic si in drum spre iesire o arat lui Sandu. “Ia mah ce caseta e aia ???” pentru cateva clipe inima mi se face cat un purice …era singura mea sansa de a avea diseara o caseta – putea fi si cu Congresul al- XIII-lea al PCR ca nu ma interesa pentru ca Sade la momentul respectiv si la varsta de 15 ani mie nu-mi spunea nimic. “  Aaaaa…zise Sandu- Caseta asta n-o stiu,cred ca a adus-o curva de nevasta-mea de la servici , daca  vrei poti sa nu o mai aduci inapoi.” Pe fata i se citea un soi de cinism insa eu eram asa fericit ca pot lua cu mine acasa caseta respectiva incat Sandu o putea face pe nevasta-sa cum ii venea la gura ca nu cred ca auzeam. La cateva ore bune distanta de aceste evenimente stau privind pe fereastra spre coltul de unde trebuie sa apara ea . Ploaia bate in geam si apusul ma face sa ajung din ce in ce mai greu cu privirea pana la colt. Odata cu lasarea serii chiar incepe sa mi se para ca vad  siluete ce par ale Ei. Smooth Operator imi mangaie auzul si in acele clipe parca nu stiu cum printr-un instrument magic incepeam sa fac diferenta dintre vecinu Sandu si nevasta lui. Ea acum parandu-mi … asa ceva ce nu trebuie sa fie in viata lui Sandu . Imi arunc din nou privirea spre coltul magazinului unde lumina sistemului de iluminat public imi spulbera orice fel de inchipuire a vreunei siluete. EA nu vine…The Sweetest Taboo imi starneste asa un usor oftat si ma asez in pat cu fata spre tavan …Sade ma incanta de pe cutia de la capul patului cu No Ordinary Love  apoi King Of Sorrow le stiam oarecum cumva pe toate . Le ascultasem de cateva ori deja odata cu scurgerea timpului…Cu pasi lenesi ma indrept spre bucatarie unde ma pregatesc poate sa pun de-o cafea …stiu ca e cam tarziu si ce daca … am s-o astept …am s-o astept. In dreptul usii de la intrare se aude un ciocanit asa ca o pararere. Ma oprisem iar odata cu mine mi se oprise  si respiratia si aveam impresia ca tot universul intepenise deodata lasand o liniste profunda in jur .  Fara sa ma gandesc sau sa astept o a doua inchipuire a unui ciocanit deschid ferm convins ca era nevasta vecinului Sandu ce trebuia sa fie sigura ca voi returna caseta sau poate vreun alt vecin cu nu stiu ce treaba…insa dincolo de prag uda, subtire si alba era EA… venise !!!!

“Mai vrei un pahar de vin ???

“ hmmcc….  ccchmmm Cum? spun eu adus in prezent printr-un tunel cu o viteza uluitoare.”

“Mai vrei un pahar de vin??? Partea a doua a concertului incepe curand si Sade va canta numai piese din albumul scos anul asta 2011 - Soldier of Love .”

“Continuam sa-mi arunc privirea complet nauc in haul imens ce se casca sub mine in United Center – Chicago si oarecum vroiam parca sa mai stau in propriile-mi amintiri pret de cateva clipe”

“Da te rog inca un pahar de  acelasi Bordeaux… mi-a placut mult !”

Am asistat in continuare la concertul Sade unde piese ca     Soldier of Love,    Long Hard Road Ahead   si  The moon And The Sky imi mangaiau la fel ca-n trecut auzul facandu-ma sa ma afund mai adanc in plusul moale al fotoliului .  Nu-mi amintesc foarte multe din seara aceea magica de la United Center insa stiu inca odata daca mai era nevoie ca am redescoperit-o pe SADE !!!

CA CA Tine nu gasesc si ai valoare !

Ascult muzica pe net. Ce-mi vine prin cultura muzicala pe care o am. Acum mai nou se vorbeste in ,,moods” adica cu alte cuvinte ce-am eu chef. Vorba unui cantec de hip-hop romanesc daca ar fi sa socotesc ,,noptile albe ce mi s-au stratificat pe ficat…”- (Parazitii) cred ca am ascultat cateva mii de cantece si cateva sute bune de interpreti si trupe in viata asta . Si daca m-as integra in idiotii care cred ca muzica pe care-o asculta ii face deosebiti, incepand cu iluzia ca pe o scara ce masoara IQ-ul se situeaza la o pozitie superioara doar pentru ca le repugna Maria Lataretu sau String Bean, mi-ar place acum sa rostesc nume de interpreti doar pentru a ma da grozav insa nu despre asta o sa fie vorba astazi pe blog. Chiar … poate ca toti ar trebui sa stim cine este Djivan Gasparyan sau Emeric Imre, dar sa trecem la subiect.

Rascolesc tamp si oarecum indiferent colectia infernala de muzica de pe iTunes. Aple INC. a reusit sa stranga acolo o “avere” colosala. Pana si “pretiosii ” The Beatles sunt acolo… la fel ca si un cantec care se numeste Asturias(Leyenda) si chiar mie imi place cum il interpreteaza Ana Vidovic . Iar ca sa dovedesc ca nu gandesc cu “putza,” as putea lejer sa o aleg pe Xue-fei Yang sau daca eram misogin mergeam pe mana lui John Williams insa pur si simplu Ana Vidovic e mai profunda in interpretare .

Dar sa atingem subiectul din seara asta … scriu in casuta mea mica de “search” IRIS si am ramas socat … Blackligh (2010t)Intuneric, Disconect(2000) Deconectat si Reconnect(2003) Reconectat “stai asa ca nu-i asa” zic eu in mintea mea de taran, ramas mut in fata horei cu insertii de tarabana de la caminul cultural ,,domne astea nu sunt a lu’ Iris domne” ce IRIS a compus GOO GOO DolLs …W.T.F??? si zic : Poate e o greseala si incep ca un analfabet ” cu doua clase primare poreclit ganditorul” -( Parazitii) sa spun pe litere I…R…I…S …toate literele erau la locul lor. Frustrat oarecum, scriu in aceeasi casuta de search “Pasarea Colibri” =Your Search Had NO Results. Bah zic ,,ceva e putred in Danemarca” , hai sa-i caut p’astia din generatia mai noua si scriu Florin Chilian si apar in sfarsit un album si o colectie a mai multor artisti romani . Respir usurat si le cumpar pe amandoua :

1. Iubi(Interfata la Realitate) – Florin Chilian

2. Cantece pentru El si Ea (Various Artists) printre care si IRIS

Insa in goana mea nebuna de a-mi gasi “preferintele muzicale” -(artisti sau trupe), atunci cand am scris Florin cautandu-l pe Chilian motorul de cautare pe de iTunes mi-a dat ca “hint ” (se poate traduce in romaneste ca fiind “aluzie” sau ” soapta de la a sopti sau a sufla“) pe Florin Salam si prost exact ca vitelu-n poarta noua ma uitam si nu-mi venea sa cred. Zic …care va sa zica IRIS si Colibri nu sunt dar avem Florin Salam. Chestia asta e ca-n zilele alea proaste comuniste cand te duceai la Alimentara sa cumperi doi carnati ca sa “umpli frigiderul” dar nu-ti vindeau carnati decat daca cumparai si 2 perechi de ciorapi de dama remaiati sau doua papiote cu ata portocalie (poate printre voi sunt persoane care-si amintesc de vremurile alea triste si sumbre). Si n-ai cum sa nu dai search(dupa Florin Salam)…esti curios trebuie sa vezi chestia asta ca e de povestit la nepoti. Pagina se incarca …nerabdarea creste ,si apare asta (Florin Salam) ,acelasi lautar ca-ntodeauna ,transpirat cu batista pe tambal si banii ploaie. Asta are 6 albume in iTunes …repet 6, dupa 5 si inainte de 7 . Si zic iar “ai mei ca brazii” nu sunt dar daca vrei “fara numar” gasesti de la 6 albume-n sus. Cum pot spune ca nu sunt chiar strain de fenomenul “entertainment” (divertisment,show,spectacol) usor iritat vreau sa descopar cine-l produce si cine “masa pe gheata” il promoveaza pe Salam. “click” -”click” si iar “click” si descopar = BURSUC Production. Zic …e o gluma proasta …n-are cum! , adica cum adica ??? Salam + Bursuc = 6 albume ——IRIS , Colibri, Sterian,etc ( u name it) care au lucrat cu Sony Records etc = 0 albume. Si atunci ca tot asezai chestia asta de mai sus ca-n regula de trei simpla(matematica clasa a VI-a) de ce mama dracu IRIS nu se produce cu Bursuc sau cu Castoru’ ori cu Salam sau Patrunjel sau cu cine o fi numai sa fie ???? Poate exista motivul strict economic in sensul ca poate, repet poate, prin vanzare de CD-uri se incaseaza mai multi bani decat de pe iTunes cu toate ca sincer ma – ndoiesc , daca vreunul dintre voi cunoaste raspunsul nu ezita sa-l publici aici, poate asa reusesc sa dezleg si eu misterul de a gasi in iTunes “…de la Caiac pentru Nutu Camataru ploaie siroaie…

”

Auzi …da tu cand te insori ???

E uite ca trecura anii ca banii si am ajuns sa am suficienti(ani)  incat lumea sau poate cei din ,,randul lumii ” sa-si puna un  semn de intrebare serios asupra viitorului meu oarecum incert,riscant si destul de ambiguu. ,,Bai Tibi … da tu cand te insori ? ” ce intrebare cretina asa cum bine canta Andries intr-un cantec …,,din toate intrebarile cea mai grea”

http://www.youtube.com/watch?v=yaUwrIyKiNk 

 

Uneori am raspuns, alteori n-am, depinde cine intreaba. Asa ca daca ma intreaba mama, ii raspund politicos ca pe aici  nu-s biserici ortodoxe si ca n-am unde sa ma insor (la mama, asta cu popa tine la nesfarsit ) Daca intreaba vreun prieten, ii spun ca atentia lui este indreptata complet eronat si ca blonda de la patru mese departare face cercuri pe pahar si el boul nu vede . Insa sunt si situatii, nici nu stiu cum sa le numesc …hai sa le numesc  ,,paradoxale”, stiu e un cuvant  mult prea mare ca sa definesca ,,vanzatorii de cartofi de la aprozarul din colt” dar totusi hai sa-i acordam o sansa acestui cuvant . Uite de pilda sotia unui prieten apropiat mi-a adresat aceasta intrebare prin anul 1999  si atunci fiind si undeva pe la 6 dimineata dupa nunta, am raspuns  mahmur la colt de Busuiocului (strada in micro 6)  ,,pai in cateva luni se legalizeaza prostitutia in Romania iti dai seama ce pierd ???  ))  ) Intre timp in 12 ani doamna respectabila n-a avut noroc in dragoste ,,a prins-o barbat-sau cu altul” la a doua casatorie m-a intrebat cu acelasi ton apasat : ) ,,tu mai omule cand te insori ?” raspunsul acid a venit ca o ploaie torentiala de vara ,,cand o sa renunti tu! ” )) Pana la urma asa cum spunea Mircea Badea intr-o emisiune cu aceeasi tema ,,sa ma-nsor ca sa dovedesc ce ?” sau ,,ca sa fac ce ?”  De curand o alta cunostinta, pe ape adanci in larg(Michigan Lake) la ceas de seara a vrut sa se descatuseze si mi-a spus ce poveste extraordinara de iubire traieste el de 5 ani cu sotia celui mai bun prieten al lui . << Fac o mentiune aici ca oamenii sunt in  siguranta nici unul nefiind vorbitor de limba romana >>  iar google  – translate nu merge la mine pe blog : ))) . Asadar ce inseamna ,,sa te insori? ” De exemplu ma uit la alte cupluri ( sa le numim solide ) a caror viata privata a ajuns un fel de slujba. Citez:

,, Ai dus copilul la scoala ? “

,,Da, dar maine il duci tu. Am sedinta dimineata la 7 si seful vrea neaparat sa fac eu prezentarea noului produs”

,,De ce nu mi-ai spus ieri asta??? Maine si poimaine am scoala si o sa am nevoie sa recapitulez dimineata! “

Pe astia doi i-am prins la un moment dat intr-o vila  si i-am intrebat <<Bah voi cand v-ati ,, tutuf” ultima data??? >> ea a trantit paharul de suc de portocale in masa iar el mi-a spus ,,Bai Tibi,  tie nici la varsta asta nu ti-a venit mintea la cap!”  asa ca un ecou imi suna Marin Sorescu in urechi in interpretarea absolut de exceptie a lui Tudor Gheorghe …,,insoara-te bai tarziule, c-ai  prins culoarea cerii… “

http://www.youtube.com/watch?v=h-MC9kTdRh4&feature=related

Sa te insori ca sa fii in rand cu lumea …e uite ca-mi aduc aminte de niste ,,chestii” care spun altceva de exemplu “Cand realizezi ca esti de partea majoritatii, este timpul sa-ti pui serioase semne de intrebare .” – Mark Twain.

Cred cu tarie ca iubirea ramane proaspata numai si numai in conditiile in care in oricare moment se poate intampla orice. Siguranta intr-un cuplu  e ca si aia de la curent ,,cand sare te duci si o pui la loc ” … asadar casatoria este doar o forma de organizare sociala care nu are absolut nimic de impartit cu ,,dragostea” ci mai degraba cu formele de organizare sociala, atat democratia cat si regimurile totalitare ,,protejeaza familia”. Un alt mare semn de intrebare ???????????????????

:) Va multumesc mult tuturor :) !

Trebuie intr-un fel sau altul sa mergem mai departe si sa relatam ceea ce toti asteptam si anume cele mai jenante momente petrecute in viata fiecaruia dintre noi. Cel putin a acelora care au citit si au reactionat la acest blog. Am sa ma tin de cuvant si celor carora  le-am promis ca momentul lor jenant va ramane secret asa se va intampla, nu am sa-l relatez aici.Multumiri si celor care au uitat sa-l mai trimita(momentul) … macar ati avut curajul sa confirmati  ca-n viata voastra a avut loc o clipa penibila cu voi in rolul principal. Asadar ,,sapca jos” pentru … Leonard, Eliana, Cristina, Sorina, Marius Avram, Luci si Anda, Cristiana Crin, Lule si Andrei… tot ,,sapca jos” si pentru ceilalti 285 de ,,participanti la trafic”   adica cititori unici ai acelei interventii pe Tiberiu’s Blog. Imi pare foarte rau ca pe cel mai tare moment jenant nu-l pot relata aici . Autorul doar mi-a facut o confesiune intre doi foarte vechi prieteni si nu doreste expunere publica insa pot spune ca tot iuresul ala nebun a inceput atunci cand s-au rupt pantofii de imprumut ai varului care la randul sau ii ceruse imprumut de la vecinul iubitei lui din acel moment (specific micro 6). Ceva mai nebun am vazut doar in momentele maxime de film regizate de Quentin Tarantino  sau  poate in Sven Hassel in amintirile lui de razboi  : ) . Pana la urma toti am ajuns la concluzia ca filmuletul de mai jos face toti banii si nici unul dintre noi nu detine un moment mai jenant asa ca ….doamnelor si domnilor urmeaza:

http://www.youtube.com/watch?v=Ii8i8zYLICU

P.S. – Snagov- Romania – undeva prin 2009

O combinatie = Sistemul, propria imagine si situatiile penibile !

Remember that guy that gave up? Nobody else does either!

Trans. = Iti aduci aminte de tipul care a abandonat atunci? Stai linistit nimeni altcineva nu-si aminteste !

Practic de aici a inceput totul. Chestia asta am citit-o pe wall-ul de facebook al unui apropiat si mi-a ramas asa in cap pentru cateva zile consecutive. Apoi in cartea ce-mi amana somnul cu cateva ore bune in fiecare noapte, gasesc lucruri foarte interesante despre cum sa-ti antrenezi propriul creier sa proceseze o informatie  intr-un mod cu totul si cu totul diferit  decat majoritatea creierelor )) . Iar ultimul ingredient in combinatia noastra este o insiruire de intamplari catalogate ,,jenante” sau ,,penibile” si care este modul  prin care noi  stocam in memorie  respectivele situatii .

Un simplu dialog cu o cunostinta  ne  aduce de foarte multe ori in situatia de a povesti o intamplare in care  ,, Ion si-a spart capul  …” iar interlocutorul nostru afirma ca nu-l cunoaste pe Ion. Instant incepem sa-i improspatam memoria cu numele de familie al lui Ion …inca nu am reusit sa-l facem pe interlocutor sa si-l aduca aminte. Apoi ii spunem ca Ion este de nu stiu unde sau al nu stiu cui , zadarnic. In cele din urma afirmam ,, … ala care facea pipi pe el in clasa a IV – a “  sau ,, cum mai sa-l uiti, e tipul ala care l-am luat noi din sant cand s-a imbatat “. Ca si rezultat observam o reactie stranie de izbanda la identificarea exacta a lui Ion pe chipul interlocutorului nostru si atunci ne continuam povestea. Asadar creierul inmagazineaza foarte multe informatii ,Marcel, Ion etc . insa raman adanc scrise doar cele care creeaza un mod special de interpretare.

La un moment dat, la inceputurile experientei mele pe pamanturi americane am fost martorul unor conversatii uluitoare. O prima chestiune a fost sa ascult compatrioti care petrecusera pe plaiurile ,,Unchiului Sam” vreo  2 -3 ani si vorbeau asa un fel de romana amestecata cu engleza, la momentul respectiv am botezat acest mod de comunicare ,,Romgleza”. Ciudat nu este acest lucru ci faptul ca atunci cand vorbeau in romaneste aveau asa un usor accent tamp de american iar cand deschideau gura in engleza accentul de balcani ii facea sa scoata pe gura dialoguri parca desprinse din filmele rusesti cu gangsteri.  Eu… ,, un prost” de altfel, mi-am permis chiar  sa intreb o duduie care vorbea atat de combinat cele doua limbi ca la un moment dat si ea facea pauza ca sa-si de-a seama de fapt ce a spus. ,,Auzi nu este obositor ce faci tu ? Nu obosesti ? ” Raspunsul cucoanei a venit peste mine ca o ghilotina ,, Lasa mai ca o sa vezi si tu cand o sa te invarti si o sa lucrezi cu americanii ! ” Usor parca jignit in ,,propria prostie” si cam buimac am tacut si mi-am vazut de paharul de coniac din fata mea . Anii au trecut ca secundele si dupa zece ani am reintalnit-o pe duduia respectiva insa de data aceasta, deplasarea ei oarecum de natura psihica era in stare avansata. Mix-ul acela de doua limbi din urma cu zece ani acum chiar se transformase intr-un fel de limbaj de comunicare intre doi indivizi care nu mai avea nici o legatura nici cu engleza nici cu romana. Asa mi-a fost dat sa aud cuvinte ca am purcesat ( din englezescul purchased si romanescul cumparat), insurenta (din englezescul insurance si cumva romanescul asigurare) –  cuvintele sunt nenumarate insa grotescul ma face sa ma opresc aici. Un ultim amanunt este ca , astazi doamna respectiva este cunoscuta ca fiind ,,poli-gloata” )))

M-am  nascut intr-o familie de muncitori romani si pana la vreo 26 de ani am trait intr-o maghernita ordinara cunoscuta astazi ca fiind Micro 6. Probleme finaciare nu am avut niciodata, pentru astfel de probleme ai nevoie de finante, iar noi nu aveam asa ceva )). Unul dintre amicii care a ajuns in State prin 1997 mi-a trimis prima mea pereche de Nike.   Woooow… ce lovitura de imagine am dat in cartier, ma simteam asa ca atunci cand mi-am cumparat prima pereche de blugi de la turci , dar la un cu totul si totul alt nivel )).  Ajuns si eu in state la randul meu mi-am cumparat din primii banuti facuti ca ,,salahor schimbu’ III ” chestii la care nu am avut acces niciodata. Ma intalnesc cu o alta amica la o petrecere si in propria-mi prostie ma apuc sa-i spun cat sunt de fericit ca am reusit sa-mi cumpar un costum, o cravata si o camasa noua cu tot cu pantofi, performanta complet inaccesibila pentru mine pe plaiurile mioritice … la care vine replica ca un buldozer al domnisorei. ,,Esti la inceput si esti foarte naiv…” aici (in State) poti duce marfa cumparata la magazin in 30 de zile si tii se da banii inapoi integral fara nici o problema. Asa ca in loc sa ai un costum cum ai tu… ai milioane de costume si gandeste-te ce or sa spuna ceilalti cand or sa te vada imbracat cu altceva de fieare data.” Pentru cateva secunde am ramas exact ca ,,vitelul in poarta noua” neintelegand unde este ,,smecheria” de fapt ??? Intre timp ,,sistemul” oarecum relaxat de etichete de hartie care puteau fi desprinse si repuse dupa purtare s-a adaptat perfect, intocmai pentru a evita ,,oportunistii”. Domnisoara precoce nu a putut nici ea sa evite situatiile stanjenitoare cand etichetele ii fluturau in vant sau atarnau afara din pantaloni stand relaxata in fata unui bar …mai este cunoscuta in comunitate ca …pretul corect )))

Asadar cine pe cine creeaza???   …Noi vrem sa avem o imagine cu orice pret care sa ne defineasca , sistemul se adapteaza implementand noi reguli care aseaza bagheta foarte sus si creeaza standarde iar nerespectarea standardelor te pune in situatii ridicole. )))

Dupa ce te-ai plictisit citind prostia asta …cu usor iz de matase de porumb de la mamaia mea din gradina ))  scrie te rog cea mai jenanta situatie in care te-ai aflat . Promit solemn ca am sa le expun  fara a cenzura absolut nimic in urmatoarea interventie pe blog .

Multam fain, sa auzim numai de bine  si bafto delo delo pentru aia care chiar vor sa se rupa in figuri ! )))

P.S.  Binenteles ca am sa o povestesc si pe cea mai jenanta pentru mine, ca vad ca abia asteptati !  ))))