Sunt cu ochii in tavan plictisit si incerc sa-mi aduc aminte tot ce a fost important in acest an si sa-mi propun ceva rezolutii pentru 2012. Jazz-ul ce se aude in surdina se imbina perfect cu mirosul de cafea proaspat macinata a filtrului ce tocmai a pornit si asta ma face sa-mi aduc aminte ca sunt sase ani de cand am renuntat la fumat. “Una din cele mai mari realizari ale unui om intr-o viata” asa cum descria renuntatul la fumat un fost profesor ce tocmai o facuse. Un an marcat de o criza economica feroce care la nivelul meu de “specimenus comunus” (a se citi un simplu chip in multime) s-a materializat in mai putine vacante ,mai putine spectacole, am cumparat mai putina muzica si am iesit in oras la cina mai rar. Si totusi imi dau seama cat de mult a putut sa-mi ofere Dumnezeu, poza asta a copilului din Africa ma face sa-mi fie scarba de tot ce am doar pentru faptul ca pot accepta lejer ca el sa traiasca asa .
In 2011 am reusit sa castig primul meu concurs de fotografie. Nici nu as fi avut curaj sa ma gandesc la asta in urma cu trei ani si totusi am reusit inca odata sa-mi demonstrez mie cel putin, ca macar odata la cinci ani e bine sa te apuci sa faci ceva complet diferit ca hobby de orice ai incercat premergator. Asa ca dupa dans, chitara, a urmat fotografia; nici nu cred ca ar fi putut fi ceva mai frumos de atat.
Si daca regret ceva in acest an de gratie 2011 este faptul ca nu am reusit sa aloc mai mult timp voluntariatului. Am facut-o sporadic comparativ cu alti ani si singurule lucruri pe care le mai pot face acum este sa adaug asta pe lista de rezolutii a anului 2012 si sa va

multumesc voua tuturor celor care ati fost alaturi de mine in proiectele putine din acest an. Si asa cum imi place de fiecare data sa amintesc despre actiuni incheiate cu succes trebuie sa spun acum ca atat Newman cat si Curly sunt foarte bine si au reusit datorita implicarii voastre sa scape de problemele pe care le aveau .
Centrul de consultanta si sprijin Eurospot pentru emigrantii din Blocul Balcanic si Europa de Est vor avea translator de limba Romana atat timp cat inca mai pot face asta .
In ultimul rand mentionez ca nu am sa incetez niciodata sa-mi ajut conationalii Romani cu orice risc. Inainte de a ma considera ceva, ca de exemplu crestin ortodox , liberal etc inaintea oricarui lucru asadar, sunt Roman, orice altceva devenind secundar.
Am mai citit niste carti si am vazut ceva filme anul acesta, recomand cu mare placere filmul romanesc Cea mai fericita fata din lume … in regia lui Radu Jude, insa cel mai bun film pe care consider ca l-am vazut in 2011 ramane Inside Job de Charles Ferguson. Pe acesta il recomand numai celor ce pot savura documentare de investigatie. Despre carti, pe care din 2010 le citesc pe Ipad pot spune doar ca a inceput sa-mi lipseasca mirosul de hartie proaspat taiata si plumb dar si aici recomand cu placere Cleopatra de Stacy Schiff (superba chiar); despre carti specifice afacerilor am descoperit Eliminate your debt like a PRO scrisa foarte ingrijit de Steve Rhode. Anul acesta l-am redescoperit pe Marin Preda cu al lui Cel mai iubit dintre pamanteni, iar de fiecare data cand recitesc aceasta carte imi lasa cu totul si cu totul alta impresie si are un alt impact asupra mea facandu-ma sa simt altceva la fiecare citire. La 19 ani cand am citit-o prima data l-am descoperit pe Petrini, apoi la 25 la recitire am descoperit ororile comunismului, acum cateva luni cand am citit-o pentru a treia oara am descoperit geniul lui Marin Preda .
Peste mari si tari, asa cum se spune in basmele romanesti, am incercat si-n acest an sa-mi pastrez si sa improspatez traditiile romanesti cu toate ca departe de patria muma e mai greu, iar improvizatiile de moment te pot arunca in lumea urata si comuna a kitch-ului. Inainte de a va lasa sa savurati un colind romanesc doresc sa povestesc o intamplare ce s-a petrecut recent la una dintre traditiile romanesti ce marcheaza adanc anul calendaristic si ma refer aici la taiatul porcului de Ignat.
Dupa multe peripetii si sculati dis de dimineata ajungem in Wisconsin la ferma lui Bill, un american ce creste porci special pentru comunitatea de romani din Chicago si care, ca-n fiecare an, ne primeste cu bratele deschise in hangarul sau mare din spatele fermei. Fata de anii trecuti lume putina, sa spun poate cinci sau sase grupuri de romani neaosi cu tot cu noi . Se incepe negocierea, intr-unul din tarcuri se aflau porcii…mici , firfirei cum se spune la mine-n Sud, poate undeva la 60-70 de kilograme bucata . Grupul de cinci romani din fata noastra negociaza doi godaci si Bill ii aseaza cate unul in tarcul unde urmeaza cantarirea lor in viu. Se negociaza pretul si pentru 75 de centi pe pound(cam o jumatate de Kg) se incheie afacerea. Acum unul din tineri il zareste in grupul nostru pe “veteran”, cel mai in varsta dintre noi si omul fara de care noi nu aveam ce cauta acolo. Ca o mica paranteza el sufera cel mai tare dupa Romania …la varsta lui America nu mai are nici un farmec asa ca omul nostru savura fiecare clipa si astepta randul nostru la negociere cu mare nerabdare. Tanarul roman ii se adreseaza “bre uncheasule nu vrei matale sa-l injunghii pe primul ca daca vad la matale cum faci si ma ajuti un pic pe al doilea il tai eu”… Bill incarca arma si impusca porcul intre ochi si asa cum ramasese ametit porcul il scot romanii mei iar veteranul cu mana lui sigura cladita in atatia si atatia ani sacrifica primul godac. Tinerelul putin sovaielnic ii arata cutitul batranului iar acesta ii spune ” cutitul e foarte ascutit si nu o sa ai probleme dar cutitul conteaza cel mai putin la treaba asta …trebuie sa ai mana ca daca nu moare greu, nu trebuie sa-ti fie mila sau frica ” Arma lui Bill se auzi puternic a doua oara si romanii scot al doilea godac, se aseaza in pozitii sa-l tina si tanarul nostru, sa fie sigur, il taie pe godac aproape de la o ureche la alta. Vocea veteranului se auzi usor rastit ” ai grija la genunchiul tau, ai grija ” fara evenimente se sacrifica si al doilea porc al primului grup si urmam noi . Veteranul imi spune “bai tata astia nu-s porci de taiat, pai din ce facem noi sunci si carnati ca daca erau mai mici un pic puteam sa-i trecem la gaini sau la rate” si -mi spune ” uite vorbeste tu cu Bill sa ni-l vanda pe asta mare de aici” si batranul imi arata un tarc mic undeva intr-un colt de hambar. Sa fiu sincer, noi tinerii cred ca si daca stateam doi ani in hambarul lui Bill nu vedeam porcul ala acolo… si se-ncepe negocierea. Bill ne avertizeaza de la inceput, corect ca orice american, ca porcul nostru de cateva zile si-a rupt un picior si nu mai merge dar ne face o reducere si ni-l da cu 65 de centi pe pound. Zis si facut, se aduce porcul schiop, soltac, soltac la tarcul de cantar si acul se opreste fix la 340 de pounds adica in masura noastra europeana 135-140 de kilograme. Vine pretul fix de 200 de dolari si Bill incarca din nou arma insa atunci batranul ofticat pe chestia asta americana sa impusti porcul inainte de a fi injunghiat imi spune “bai tata spune-i tu lu Bill sa nu-l mai impuste ca na, e pacat de el ca are trei picioare la cati suntem aici …uite ii rog si pe baietii dinainte sa vina sa ne ajute sa-l taiem ca la noi acasa ” imi inmoaie inima omul si vorbesc cu Bill iar americanul zice “Yes, but make it quick” traducere ” Va las fara probleme dar sa se-ntample repede” si uite asa ne strangem noi cu totii, cinci romani sau sase, cu batranul sapte, sa taiem ca acasa un porc cu trei picioare. Ce a urmat a fost o nebunie de nedescris …ne-a alergat pe noi sase romani neaosi porcul ala prin tot hambarul ca batranului i se citea in ochi frustrarea si neputinta el nestiind de fapt, ca poate nici unul din noi nu apucasem acasa sa taiem vreun porc. Ca sa continuam linia usor sarcastica, pana la urma porcul s-a pus singur jos de mila noastra si a fost sacrificat ca acasa-n Romania. Savuram acum jumari si carnati cu muraturi si mamaliga ca-n Sud …acum cateva seri am fost la prietenul din Ardeal si-am mancat un fel de varza calita cu carne si jumari cu bulion foarte bun iar acum pentru voi toti romanii mei ce-mi cititi blogul si va spun ca nu sunteti putini deloc , am un colind , va doresc din inima Craciun Fericit si La multi ani ! … ne vedem in 2012
Acceseaza link-ul daca primiti colindatorii

















































